Printre cele mai rãspândite si spectaculoase obiceiuri calendaristice se aflã cele despre schimbarea anului : steaua, colindele, plugusorul, capra, ursul, Jienii, Tigãncile,etc. Acestea îsi au originile în datinile si miturile strãvechi, când peste fondul de credintã si practici pãgâne s-au suprapus puternice elemente crestine care au dublat rosturile magice : sãrbãtoarea nasterii pruncului Isus si practicile magice legate de agriculturã, ambele ca dovadã cã în acele vremuri oamenii trãiau într-o deplinã comuniune cu natura si se simteau mai aproape de Divinitate.
Cele mai bogate si mai variate creatii sunt colindele, care, alãturi de plugusor marcheazã începutul si apogeul sãrbãtorilor de peste an. Colindele sunt cântate individual sau în grup, de obicei de cãtre copii, într-o mare varietate ritmicã si melodicã, uneori acompaniate instrumental, de regulã fluier sau instrumente de percutie (tobe).
Din punct de vedere literar ele contin scurte povestiri pe teme biblice, familiale, profesionale, împletind sacrul cu profanul, realul cu fantasticul într-o atmosferã de voie bunã si veselie, împlinind functiile de urare si elogiu.
Cântecele de stea sunt imnuri în cinstea Nasterii Domnului, creatii ce apartin de regulã slujitorilor Bisericii, dar care alãturi de colinde impresioneazã prin varietate, simplitate si gingãsie, conferindu-le si o functie educativã.
La noi în zonã (Moldova, Iasi) obiceiul umblatului cu steaua se practicã în zilele Crãciunului iar obiceiul colindatului se practicã de cãtre fete în seara de Anul Nou. Aceste obiceiuri au fost întrerupte dupã deceniul sase al secolului al XX - lea pânã în preajma anului 2000, când sunt reactivate în unele localitãti din zonã, sub forma colindelor din seara Ajunului Crãciunului.
Principalul merit în nelãsarea în uitare a acestor frumoase traditii românesti si reluarea lor îl au cadrele didactice si preotii din satele comunei, factori educationali de prim ordin care au format si pregãtit grupuri de colindãtori din rândul scolarilor.
Dintre acestia amintim : familia Bordeianu Sandu si Anisoara, familia prof. Nastasă Mihai şi Violeta, familia prof. Bustiuc Constantin si Teodora, prof. Voroneanu Veronica, prof.Grigoras Constantin, familia prof. Raveica Constantin si Angela, familia, prof. Raveica Ion si Rodica, prof. Dulceanu Mihai, prof. Nastasã Loredana, familia prof Alexa Gheorghe si Vistinica, prof. Bãbutã Monica, prof. Nastasã Oana, prof. Ciudin Raluca Mariana, prof. Rãzmeritã Anca, prof.Ostaciu Mihai, învãtãtorii nostri dragi care ne- au pus prima datã pixul în mânã familia Tugulia Constantin si Viorica, înv. Dulceanu Lucica, familia înv..Enache Constantin si Doina, preotii Voroneanu Mihail, Burlacu Cãtãlin, Timofte Constantin si altii care au trecut prin aceste locuri si care au contribuit la pãstrarea si conservarea traditiilor milenare românesti si cãrora le multumim pe aceastã cale pentru eforturile depuse.
În cele ce urmeazã vã supunem atentiei câteva exemple de traditii practicate încã în aceastã parte a lumii.
PLUGUŞORUL
Aho, aho copii si frati,stati putin si nu mânati
Lângã boi v-alãturati şi cuvântul mi-ascultati.
S-a sculat mai an Bãdica Traian
Pe ochi negri s-a spãlat la icoanã s-închinat
În strai mândru s-ambrãcat şi în grajd el a intrat
Si a ales un cal mândru ca focul,
Negru ca corbul, un cal mândru nãzdrãvan cum îi place lui Traian.
Un cal învãţat cu saua de aur , cu nume de Graur
Cu frâu de mãtasã cât vita de groasã; La picioare potcovit cu potcoave de argint !
El în scãri s-a ridicat, peste câmpuri s-a urcat
Sã aleagã-un loc curat de arat si semãnat, tocmai la Mãrul Rotat .
Foaie verde baraboi ia mînati mãi flãcãi ! Hããããããi, hãããããããi !!!
Si s-a apucat într-o joi cu un plug cu doisprezece boi
Boi boureni în coadã codãlbeni
În frunte tintãtei la trup de mii de lei
Mânati mãããããããi ! Hããããããi, hãããããããi !!!
Si s-a apucat de arat din zori pânã-nserat
Brazdã neagrã-a rãsturnat în lungis si-n curmezis la voiosul alunis.
Dar n-a terminat de-arat cãci pe înserat plugul i s-a aninat
Într-un os de râmã şi s-a fãcut mii, fãrâmã. Şi se duse ca sã-l dreagã
Si-a umblat noaptea întreagã pânã când a nimerit
La un mester prea vestit, cu ochii cât sfecla
Cu dintii cât grebla cu ochii beliţi cu luleaua-n dinti, cu o izmanã trasã cu una netrasã
El cu ciocanu ciocãnea şi cu pila pilea, apoi pe brazdã-l punea şi plugul singur mergea.
Si a arat din zori şi pânã-n searã,
Brazdã neagrã, brazdã lungã tot pãmântu sã-i ajungã !
Si-a arat cât a arat şi apoi a semãnat
Grâu mãrunt si grâu de varã deie Domnul sã rãsarã pânã-n searã
Dacã nu, la primãvarã !
Ia sunati din zurgalãi ! Şi strigati odatã Hãi !Sã se-audã peste vãi
Mânati mãi ! Hããããããããi, hãããããi
Bine treaba n-a gãtit iată mãre, s-a stârnit un vânt mare pe pãmânt
Si ploi multe dupã vânt !
La lunã, la sãptãmânã îsi umplea cu aur mâna şi se duse ca sã vadã
De i-a dat Dumnezeu roadã.
Traian mult se minuna lanul tot când îl vedea !
Grâu în pai ca-n trestia şi în spic cât vrabia !
De pe cal se apleca,trei spice-n mânã lua, şi în palme le freca,
Boabele în dinti spãrgea şi acasã cã pleca iar de la poartã striga :
Mãi femeie, mãi femeie grâul nostru o sã peie !
Taci bãrbate blestemate cã nici târgul nu-i departe !
Mergem la târg repede şi-om cumpãra secere
Frumusele, cu mãnunchi de viorele pentru fete ochesele
Şi seceri mai mari pentru secerãtori tari !
Şi-a strâns fine şi vecine şi vreo trei babe bătrâne care ştiu rândul la pâine
Foaie verde trei scaieţi, ia mai strigaţi măi băieţi !
Şi sunaţi din zurgalăi şi strigaţi odată Hăi ! Hããããããããi, hãããããi !
Era o babã bãtrânã cârnã, bocârnã, cu dintii de lânã.
Cu dreapta secera, cu stânga polog fãcea şi prin lan parcã-nnota.
Fetele polog fãceau, flãcãii snopii legau, snopii în clãci îi puneau,
Altii în care-ncãrcau şi la arie plecau la capul pãmântului, în bãtaia vântului.
Foaie verde trei sarmale înc-o brazdã mãi Ioane !
Ia mânati mãi ! Hãããããããi, hããããããi !
Traian încã de vedea tare mult se bucura
Şi din grajd iute scotea nouã iepe, tot sirepe
De câte nouã ani sterpe şi pe toate le-a adus şi pe toate le-a pus
Împrejurul parului deasupra fãtarului.
Iepele cu copitele treierau cu nãrile vânturau, cu urechile-n saci turnau,
Flãcãii sacii legau, în harabe le-ncãrcau şi la moarã cã plecau.
Ia mânati mãi flãcãi sã se-audã peste vãi !
Mânati mããããããi ! Hããããããi, hãããããããi !
Iarã hoata cea de moarã când vãzu atâtea carã
Puse coada pe spinare şi plecã în Lunca Mare !
Lunca Mare, frunzã n-are, Lunca micã, frunza-i picã
Sai voinice de-o ridicã c-un dãrãb de mãmãligã !
Foaie verde trei bureti strigati tare mãi bãieti
Si mânati din zurgalãi ! Mânati mããããããi ! Hãããããi, hãããããi !
Iar morarul, mester bun, vãzând cã moara-i pe drum
Îsi luã cojoc mitos şi m-i l-a întors pe dos,
Mai puse-un ciocan în brâu şi îsi mai luâ si-un frâu
Si-apucã pe cãrare s-ajungã în Lunca Mare.
Târ, târ, târ si na, na, na n-are lupul ce mânca !
A bãgat moara-n lãptoc şi-a asezat-o la loc
I-a dat un ciocan în sele şi a pus-o pe mãsele !
I-a dat si-un ciocan în splinã şi a pus-o pe fãinã !
Iar flãcãii toarnã-n cos grâu mãruntel de cel ros,
Si atuncea de îndatã curgeau boabele pe piatrã,
De sub piatrã în covatã curgea fãina curatã.
Traian mult se minuna, zeciuala morii da
Carele le încãrca, pe cal iute-ncãleca şi spre casã se-nturna.
Zurgalãi si clopotei urati mããããããi ! Hãããããi, hããããããi !
Dochiana cea frumoasã auzea tocmai din casã
Scãrtâitul carelor, chiotul flãcãilor.
Ea-n cãmarã alerga şi o sitã alegea.
Sitã bunã, sitã deasã tot cu firul de mãtasã.
Si-a cernut cât a cernut şi covata s-a umplut;
Sus tobele bãteau,negurile jos cãdeau.
Mîneci dalbe suflica şi aluatul frãmânta.
Si-apoi dupã ce dospea colaci mari cã împletea,
Colac mare si rotat pe piatra morii mãsurat !
Pe lopatã îi punea,
în cupe îi aseza şi cuptorul astupa. colaci rumeni de cocea.
Trei fasole, trei pãstãi trageti roata mãi! Hãããããããi, hããããi !
Apoi iarãsi cu lopata rumeni îi scotea si gata,
Colac mândru si frumos, trupul Domnului Hristos
Si l-a rupt în douã şi ne-a dat si nouã;
Si l-a rupt în patru de-a mâncat tot satul;
Si-a împãrtit vreo cinci la flãcãii cei voinici.
Si a împãrtit vreo trei la copiii mititei sã se sature si ei.
Ia pocniti din bice mã şi strigati odatã hãi !
Mânati mããããi ! Hããããããi, hããããããi !
Acu cã ne-am sãturat de pâine si de urat v-am mai spune multe-asa
Dar ni-e cã va însera şi ne prinde noaptea asta la fereastra dumneavoastrã
Cã nu suntem de ici-colea ci tocmai de la Cioca-Boca
Unde-i mãmãliga cât nuca şi-o pãzesc sapte cu mãciuca
N-apuci sã iei firimiturã cã rãmâi fãr'de cãciulã !
Iar acum cã terminãm un lucru vã mai urãm
Tot asa cum în ãst an Domnul i-a dat lui Traian roadã bunã peste an
Asa sã dea si la voi s-aveti parte si de bani ! La anul si la Multi Ani !
Foaie verde de trifoi ! Opriti plugul mããããi ! Ahooooooo, ahoooo !
COLINDE DE CRĂCIUN
Bună seara c-a-nserat noi cu plugul am plecat
Pe la case ca şi an cum ne-a zis Badea Traian.
Mulţi ai să trăiţi, mulţi ani fericiţi !
N-am venit cu vreun gând rău ci-am venit cu Dumnezeu.
Noul an care-a veni mai fericiţi v-o găsi
Mulţi ai să trăiţi, mulţi ani fericiţi !
la mulţi ani cu sănătate să vă dea Domnul de toate,
Zile bune să vă dea Dumnezeu cu mila sa
Mulţi ai să trăiţi, mulţi ani fericiţi !
BUNĂ SEARA LA FEREASTRĂ
Bună seara la fereastră la boieri la dumneavoastră
Adunaţi cu toţi în casă cu bucatele pe masă
Pe masă sunt păhărele parcă-s două păsărele.
Da-n fundul paharului e sângele Domnului,
Viaţa gospodarului.
Şi la anul când venim mai frumos să vă găsim :
Masa plină de bucate pentru toţi şi pentru toate !
Să trăiţi să înfloriţi, colinda s-o mai primiţi
Pe noi să ne dăruiţi cu colaci şi gologani.
La anul şi la mulţi ani !
Hopuri, hopuri, hopurele la mulţi ani cu floricele !
Hopuri, hopuri, hopurate la mulţi ani cu sănătate !
JOCUL URSULUI (Variantă)
Bună seara gospodari ! Venim cu ursul din deal.
Joacă bine. Hai, voiţi ursul nostru să-l primiţi ?
Na, na, na Martine na, nu te da nu te muia
Că pun mâna pe nuia şi-ncep a te măsura !
Şi nuiaua-i de răchită merge roata prăvălită.
Aruncă-te la pământ şi ascultă-mă ce-ţi cânt !
Când erai mai mititel erai foarte frumuşel ;
Dar de când ai crescut mare mă dai jos de pe picioare
Na, na, na Martine, na nu te da nu te muia
Că pun mâna pe-o nuia şi-ncep a te măsura !
Şi nuiaua-i de răchită merge roata prăvălită
Joacă, joacă ursule că s-or coace prunele
Şi te-i îngrăşa mai tare şi te-i muia de picioare.
Joacă, joacă, urs nebun că de nu-şi fac pielea scrum !
Na, na, na Martine, joacă şi nu te lăsa.
Hai, ursule ieşi afară c-om veni la anul iară.
Sănătate gospodari ! La anul şi la mulţi ani !
